VIATA SI MINUNILE PARINTELUI ARSENIE BOCA

    Pe data de 29 septembrie 1910 se nastea Zian Boca, fiul lui Iosif Boca si al Cristinei, intr-o gospodarie de pe varful unui deal in Vata de Sus, Jud Hunedoara.

In curtea liceului Avram Iancu din Brad, 19 ani mai tarziu, seful de promotie al absolventilor, acelasi Zian Boca, intr-un cadru festiv, planta un gorun, ce avea sa se numeasca “Gorunul lui Zian”prin hotararea tuturor celor de fata. Gorunul exista si astazi.

Mitropolitul Nicolae Balan il trimite pe tanarul Zian, cu bursa, la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, dupa absolvirea Institutului Teologic din Sibiu. Tot in Bucuresti va urma si studii de medicina. Pasiunea pentru stiinte il va cuceri pana la moarte.

    Dupa terminarea Academiei de Arte Frumoase, Zian este hirotonit pe 19 septembrie 1929, incepandu-si ucenicia in monahism, petrecand trei luni la Sfantul Munte Athos. Se spune ca acolo ar fi dat de un duhovnic aspru care i-a zis: “Ma, tu nu esti in stare de nimic! Nici la maturat nu esti bun!” la care tanarul si-a spus in mintea lui: “Aici e de mine, la asta stau!”

Parintele Arsenie avea sa exclame mai tarziu, amintindu-si relatia cu primul sau duhovnic : “Mai, nu toti din lume se prapadesc, nici toti cei din manastire se mantuiesc...Unii dintre calugari nu sunt calugari, ci cuiere de haine calugaresti...De vrei sa te faci calugar, fa-te ca focul!”

In anul 1940, cel transformat din Zian in Arsenie (in greaca: cel plin de barbatie) era trimis in Jud Brasov la Manastirea Sambata de Sus pentru a intra in adevarata viata monahala; din acest loc incepe destunul celui considerat de multi “ultimul sfant al romanilor”.

Intr-o zi oamenii i s-au plans: “Parinte nu mai avem nisip de constructive, ce ne facem? Numa daca s-ar abate raul asta din loc, am mai putea gasi ceva nisip.” Parintele s-a dus in deal, pe apa, la vreo douazeci de metri si s-a lasat in genunchi. A facut rugaciunea cateva ore. Si Va jur! Asta am vazut-o cu ochii mei, spre seara, apa a intrat in pamant si a iesit putin mai incolo, lasand la suprafata un nisip fin stralucitor ca argintul. Muncitorii s-au inchinat cu totii, speriati, nevenindu-le sa-si creada ochilor. Rugati-va, postiti si veti putea si voi”.

    Renumele Parintelui Arsenie se raspandeste rapid, la inceput in zona Fagarasului, in cea a Ardealului de Sud, apoi in toata tara.

   Parintele Ioan Sofonea din Sibiu spunea : ”Iti dadea impresia ca este un cuvios venit din lumea sfintilor. Vederea lui te atragea si te cucerea. Ceea ce spunea era ca si un cuvant de Evanghelie”.

Aspazia Otel Petrescu povesteste cum l-a vazut pe parintele Arsenie Boca, sfidand legile fizicii: obisnuia sa ia flacara unei lumanari direct pe deget ca sa aprinda cu ea alta lumanare. Tot Aspazia povesteste cum intr-o noapte parintele Arsenie purta o lumanare aprinsa prin furtuna: “Era de groaza, bubuia furtuna, iar salciile pur si simplu maturau aleea cu coroanele lor. Parintele a luat din sfesnic o lumanare groasa si ne-a tinut-o noua sa avem lumina. La vijelia aia, flacara lumanarii se involbura in toate felurile, se ridica, cadea pe lumanare, mergea in dreapta, in stanga, in tot felul de vartejuri, dar revenea tot pe lumanare. Apoi mi-a spus: <<Tine si tu lumanarea asta si nu te mai mira atat.>> La mine, lumanarea s-a stins imediat. <<Vezi, a adaugat, trebuie sa inveti sa tii o lumanare in furtuna.>> Imi vorbea codificat parintele, dar eu nu stiam inca. El se referee la cei 14 ani de puscarie ce aveau sa vina peste mine. Despre acea furtuna si ace alumina vorbea”.

 Parintele Oprea Craciun, trecut la Domnul avea alta istorioara de acest fel. Un om din sat a adus-o pe fiica sa de 16 ani, ce suferea de paralizie infantile, la parintele. A dus-o pe fata in chilie, unde un calugar batran se ocupa de ea, ii dadea de mancare si apa cu care sa se spele. Ziua o carau cu roaba la noi, care munceam prin curtea manastirii, ca sa nu stea singura. Intr-o zi, am vazut roaba intrand in manastire; o ora mai tarziu, am vazut fata iesind pe picioare sprijinindu-se de bratul parintelui Arsenie.

    Renumele parintelui Arsenie Boca se raspandeste rapid in toata tara.

    Sute de femei umplu zilnic curtea manastirii, ingrijorate de situatia sotilor plecati la razboi. Tot parintele Oprea Craciun povesteste cum parintele Arsenie nu avea timp sa vorbeasca cu fiecare in parte, insa le spunea: “Tu pune o cruce dupa casa. Tu pune pachet, ca sotul tau e ranit, dar traieste. Iar cand au sosit scrisorile, s-a vazut ca spusele parintelui erau adevarate”.

Pe cand avea doar 16 ani, Arhimandritul Paisie Tinca a ajuns la Manastirea Brancoveanu in anul 1945. Aici a deprins tainele bisericii. Spunea ca este un om care greu ramane impresionat dar parintele Arsenie i-a atins sufletul.

    Parintele Paisie adauga: “Parintele Arsenie le spunea oamenilor trecutul lor. Tinea predicile in altarul din padure. Foarte multa lumea venea la el. Am gasit un caiet cu schitele parintelui in biblioteca. Erau desenati ochi ai oamenilor, apoi scria ca trasatura respective arata ceva din viata omului. A fost un om foarte muncitor. Manastirea a fost 100 de ani in ruina pana sa vina el. A ridicat-o cu oameni din sat. Ii punea pe toti la munca.”

    La aproximativ 500 de metri de manastire se afla izvorul care-i poarta numele. In fiecare zi vin sute de oameni si iau apa. Se spune ca parintele a lovit cu toiagul in pamant si asa a izvorat apa, ce are proprietati vindecatoare. Se mai spune ca izvorul a fost acolo mereu, doar ca parintele l-a curatat si a sfintit apa.
Filofteia Corbu din Agnita spune ca vine o data pe luna sa ia apa de la izvor, apa este vindecatoare de boli dar trebuie sa crezi.

    La izvorul Vaii Sambata in anul 1943 parintele Arsenie Boca scobeste o deschizatura pe care o largeste in interior langa un povarnis aproape vertical, cu intentia de a realiza o chilie in inima muntelui. Planuia sa se retraga acolo. N-a mai apucat. Chilia se afla si astazi acolo, fiind loc de pelerinaj.

Parintele Arsenie Boca a intrat in dizgratia comunistilor, devenind persona non grata. Atitudinea acestora a fost sustinuta de o serie de predici ale parintelui.

   Parintele Arsenie este anchetat la Ramnicu Valcea, Brasov si Fagaras intre anii 1945 si 1948. Pentru a-l salva Mitropolitul Nicolae Balan il aduce in final la Manastirea Prislop in Jud Hunedoara pe 25 noiembrie 1948. Credea ca il poate proteja, insa adevaratele probleme ale parintelui abia urmau sa inceapa.

Parintele Arsenie isi reia titulatura de duhovnic la Manastirea Prislop. Multimile de oameni ce-l urmau la Sambata de Sus, incep sa vina si in Hunedoara la Manastirea Prislop, iar Securitatea se pune in miscare.

Un dosar de urmarire cu numarul 564 este deschis pe numele parintelui Arsenie, pe a carui coperta , colonelul Ghe Craciun scria: “A se strange material compromitator contra lui Arsenie Boca”.

10 securisti spargeau usa chiliei in care dormea parintele Arsenie, pe data de 10 ianuarie 1951. Parintele este trimis la Canalul Dunare-Marea Neagra, la munca, fara judecata, pentru mai bine de un an. Eliberat in anul 1952, revine la Prislop, insa dupa scurt timp este anchetat la Timisoara, Jilava si Oradea si din nou arestat.

Eliberat din nou dupa sase luni, se intoarce la Prislop. Printr-o decizie a Episcopiei Aradului, in luna mai 1959, i se interzice sa mai poarte haina monahala si sa slujeasca la altar ca preot.

Manastirea Prislop este inchisa, maicutele obligate sa se intoarca in lume, manastirea devine azil de batrani. Parintele Arsenie este din nou pe drumuri, de aceasta data fara haina monahala.

“La Prislop intri parca intr-o alta dimensiune, in care timpul isi pierde valoarea”, ne spune un pelerin.

In iarna anului 1959 parintele Arsenie revine in Bucuresti.  Transformandu-se peste noapte intr-un domn elegant, cu ochelari de soare, parintele Arsenie poarta haine civile.

     Se angajeaza la Bucuresti sa picteze altarul Bisericii “Sfantul Elefterie”. Pe tot parcusul muncii Parintele Arsenie poarta un ecuson pe care scrie: “Nu raspund la intrebari”. Este angajat la atelierele Patriahriei de la Schitul Maicilor din Bucuresti, iar in anul 1968 iese la pensie, an in care incepe picture bisericii din Draganescu, Jud Giurgiu, denumita astazi Capela Sixtina a Ortodoxiei Romanesti.

Parintele Alexandru-Valentin Craciun ne spunea: “Era slujba cand am intrat eu la Elefterie. Deasupra altarului trona uriasa si impunatoare, fresca Maicii Domnului cu Pruncul. Am privit-o si m-am cutremurat. Ce m-a frapat pentru prima oara a fost Pruncul! Priveste cu bratele deschise ca o cruce, chemand: “Veniti la Mine!” Vesmantul Lui ma contraria in chip deosebit. Simteam ca e ceva acolo, pana la urma intr-o noapte s-a intamplat un miracol: vesmantul Pruncului pictat de parintele Arsenie Boca era o zeghe! O haina de puscarie!”

    Fresca fusese pictata in anul 1959, cand se intetise teroarea comunista, chiar si parintele Arsenie fusese inchis. Explicatia oficiala a picturii a fost data chiar de autor Mitropolitului Ardealului, Laurentiu Streza: “Mie asa mi s-a aratat Maica Domnului, asa L-am vazut pe Mantuitorul si eu Ii pictez asa cum I-am vazut eu”.

Frescele de la Draganescu reprezinta un alt exemplu al unicitatii raportarii parintelui Arsenie. Imaginile expuse sunt profetice, fara a apartine vreunui stil de pictura.

    Pe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii de la Draganescu sunt reprezentate cateva imagini neobisnuite prin actualitatea lor, avand in vedere ca au fost pictate in anul 1968: Turnurile Gemene incendiate la data de 11 septembrie 2001 sau naveta Discovery. Sta scris cu litere de un rosu sangeriu: “Faradelegile atrag pedeapsa pe pamant”. Intr-o completare socanta, alaturi, par sa se prefigureze toate evenimentele care vor cutremura iremediabil lumea moderna: madificare genetica, globalizare, terrorism.  Cu un alt mesaj neobisnuit, in centru se afla scena Inverii : “Sa nu credeti ca veti intra dupa moarte in Imparatia in care nu ati trait pe pamant”. Apocalipsa apare deasupra reprezentata prin cativa zgarie-nori arzand. O alta scena inspirata din viata moderna ilustreaza celebra chemare la cina: ingerul Domnului il cheama pe om la Cina de Sus, dar el asezat confortabil in fotoliu, inconjurat de lux si descoperirile tehnicii, ii spune prin telefon acestuia ca are de rotunjit tarina, de stapanit Pamantul, de incercat milioanele de cai putere ai rachetelor, de populat alte planete. “Avem alte preocupari” sta scris pe perete altundeva.

“Arsenie Boca are, cel putin apparent, un stil de picture neo-bizantina. Stilul sau este unic in picture romaneasca” ne spune criticul de arta Sorin Albu. Pictura ca aceasta nu se mai gaseste nicaieri in lume, nu datorita  stilului ci prin caracterul sau profetic.

     Maicile de la Prislop se reorganizeaza la Sinaia in anul 1969, unde parintele Arsenie detine o chilie si un atelier de pictura. Face plimbari in zona, iar o data pe luna merge la Bucuresti pentru a-si ridica derizoria pensie.

    La varsta de 79 de ani, la data de 28 noiembrie 1989, la Sinaia, parintele Arsenie se muta la Domnul, fiind inmormantat in cimitirul Manastirii Prislop la data de 4 decembrie 1989.