Pe data de 29 septembrie 1910 se nastea Zian Boca, fiul lui
Iosif Boca si al Cristinei, intr-o gospodarie de pe varful unui deal in Vata de
Sus, Jud Hunedoara.
In curtea liceului Avram Iancu din Brad, 19 ani mai tarziu,
seful de promotie al absolventilor, acelasi Zian Boca, intr-un cadru festiv,
planta un gorun, ce avea sa se numeasca “Gorunul lui Zian”prin hotararea
tuturor celor de fata. Gorunul exista si astazi.
Mitropolitul Nicolae Balan il trimite pe tanarul Zian, cu
bursa, la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, dupa absolvirea Institutului
Teologic din Sibiu. Tot in Bucuresti va urma si studii de medicina. Pasiunea
pentru stiinte il va cuceri pana la moarte.
Dupa terminarea Academiei de Arte Frumoase, Zian este
hirotonit pe 19 septembrie 1929, incepandu-si ucenicia in monahism, petrecand
trei luni la Sfantul Munte Athos. Se spune ca acolo ar fi dat de un duhovnic
aspru care i-a zis: “Ma, tu nu esti in stare de nimic! Nici la maturat nu esti
bun!” la care tanarul si-a spus in mintea lui: “Aici e de mine, la asta stau!”
Parintele Arsenie avea sa exclame mai tarziu, amintindu-si
relatia cu primul sau duhovnic : “Mai, nu toti din lume se prapadesc, nici toti
cei din manastire se mantuiesc...Unii dintre calugari nu sunt calugari, ci
cuiere de haine calugaresti...De vrei sa te faci calugar, fa-te ca focul!”
In anul 1940, cel transformat din Zian in Arsenie (in
greaca: cel plin de barbatie) era trimis in Jud Brasov la Manastirea Sambata de
Sus pentru a intra in adevarata viata monahala; din acest loc incepe destunul
celui considerat de multi “ultimul sfant al romanilor”.
Intr-o zi oamenii i s-au plans: “Parinte nu mai avem nisip
de constructive, ce ne facem? Numa daca s-ar abate raul asta din loc, am mai
putea gasi ceva nisip.” Parintele s-a dus in deal, pe apa, la vreo douazeci de
metri si s-a lasat in genunchi. A facut rugaciunea cateva ore. Si Va jur! Asta
am vazut-o cu ochii mei, spre seara, apa a intrat in pamant si a iesit putin
mai incolo, lasand la suprafata un nisip fin stralucitor ca argintul.
Muncitorii s-au inchinat cu totii, speriati, nevenindu-le sa-si creada ochilor.
Rugati-va, postiti si veti putea si voi”.
Renumele Parintelui Arsenie se raspandeste rapid, la inceput
in zona Fagarasului, in cea a Ardealului de Sud, apoi in toata tara.
Parintele Ioan Sofonea din Sibiu spunea : ”Iti dadea
impresia ca este un cuvios venit din lumea sfintilor. Vederea lui te atragea si
te cucerea. Ceea ce spunea era ca si un cuvant de Evanghelie”.
Aspazia Otel Petrescu povesteste cum l-a vazut pe parintele
Arsenie Boca, sfidand legile fizicii: obisnuia sa ia flacara unei lumanari
direct pe deget ca sa aprinda cu ea alta lumanare. Tot Aspazia povesteste cum
intr-o noapte parintele Arsenie purta o lumanare aprinsa prin furtuna: “Era de
groaza, bubuia furtuna, iar salciile pur si simplu maturau aleea cu coroanele
lor. Parintele a luat din sfesnic o lumanare groasa si ne-a tinut-o noua sa
avem lumina. La vijelia aia, flacara lumanarii se involbura in toate felurile,
se ridica, cadea pe lumanare, mergea in dreapta, in stanga, in tot felul de
vartejuri, dar revenea tot pe lumanare. Apoi mi-a spus: <<Tine si tu
lumanarea asta si nu te mai mira atat.>> La mine, lumanarea s-a stins
imediat. <<Vezi, a adaugat, trebuie sa inveti sa tii o lumanare in
furtuna.>> Imi vorbea codificat parintele, dar eu nu stiam inca. El se
referee la cei 14 ani de puscarie ce aveau sa vina peste mine. Despre acea
furtuna si ace alumina vorbea”.
Parintele Oprea
Craciun, trecut la Domnul avea alta istorioara de acest fel. Un om din sat a
adus-o pe fiica sa de 16 ani, ce suferea de paralizie infantile, la parintele.
A dus-o pe fata in chilie, unde un calugar batran se ocupa de ea, ii dadea de
mancare si apa cu care sa se spele. Ziua o carau cu roaba la noi, care munceam
prin curtea manastirii, ca sa nu stea singura. Intr-o zi, am vazut roaba
intrand in manastire; o ora mai tarziu, am vazut fata iesind pe picioare
sprijinindu-se de bratul parintelui Arsenie.
Renumele parintelui Arsenie Boca se raspandeste rapid in
toata tara.
Sute de femei umplu zilnic curtea manastirii, ingrijorate de
situatia sotilor plecati la razboi. Tot parintele Oprea Craciun povesteste cum
parintele Arsenie nu avea timp sa vorbeasca cu fiecare in parte, insa le
spunea: “Tu pune o cruce dupa casa. Tu pune pachet, ca sotul tau e ranit, dar
traieste. Iar cand au sosit scrisorile, s-a vazut ca spusele parintelui erau
adevarate”.
Pe cand avea doar 16 ani, Arhimandritul Paisie Tinca a ajuns
la Manastirea Brancoveanu in anul 1945. Aici a deprins tainele bisericii.
Spunea ca este un om care greu ramane impresionat dar parintele Arsenie i-a
atins sufletul.
Parintele Paisie adauga: “Parintele Arsenie le spunea
oamenilor trecutul lor. Tinea predicile in altarul din padure. Foarte multa
lumea venea la el. Am gasit un caiet cu schitele parintelui in biblioteca. Erau
desenati ochi ai oamenilor, apoi scria ca trasatura respective arata ceva din
viata omului. A fost un om foarte muncitor. Manastirea a fost 100 de ani in
ruina pana sa vina el. A ridicat-o cu oameni din sat. Ii punea pe toti la
munca.”
La aproximativ 500 de metri de manastire se afla izvorul
care-i poarta numele. In fiecare zi vin sute de oameni si iau apa. Se spune ca
parintele a lovit cu toiagul in pamant si asa a izvorat apa, ce are proprietati
vindecatoare. Se mai spune ca izvorul a fost acolo mereu, doar ca parintele l-a
curatat si a sfintit apa.
Filofteia Corbu din Agnita spune ca vine o data pe luna sa ia apa de la
izvor, apa este vindecatoare de boli dar trebuie sa crezi.
La izvorul Vaii Sambata in anul 1943 parintele Arsenie Boca
scobeste o deschizatura pe care o largeste in interior langa un povarnis
aproape vertical, cu intentia de a realiza o chilie in inima muntelui. Planuia
sa se retraga acolo. N-a mai apucat. Chilia se afla si astazi acolo, fiind loc
de pelerinaj.
Parintele Arsenie Boca a intrat in dizgratia comunistilor,
devenind persona non grata. Atitudinea acestora a fost sustinuta de o serie de
predici ale parintelui.
Parintele Arsenie este anchetat la Ramnicu Valcea, Brasov si
Fagaras intre anii 1945 si 1948. Pentru a-l salva Mitropolitul Nicolae Balan il
aduce in final la Manastirea Prislop in Jud Hunedoara pe 25 noiembrie 1948.
Credea ca il poate proteja, insa adevaratele probleme ale parintelui abia urmau
sa inceapa.
Parintele Arsenie isi reia titulatura de duhovnic la
Manastirea Prislop. Multimile de oameni ce-l urmau la Sambata de Sus, incep sa
vina si in Hunedoara la Manastirea Prislop, iar Securitatea se pune in miscare.
Un dosar de urmarire cu numarul 564 este deschis pe numele
parintelui Arsenie, pe a carui coperta , colonelul Ghe Craciun scria: “A se
strange material compromitator contra lui Arsenie Boca”.
10 securisti spargeau usa chiliei in care dormea parintele
Arsenie, pe data de 10 ianuarie 1951. Parintele este trimis la Canalul
Dunare-Marea Neagra, la munca, fara judecata, pentru mai bine de un an.
Eliberat in anul 1952, revine la Prislop, insa dupa scurt timp este anchetat la
Timisoara, Jilava si Oradea si din nou arestat.
Eliberat din nou dupa sase luni, se intoarce la Prislop.
Printr-o decizie a Episcopiei Aradului, in luna mai 1959, i se interzice sa mai
poarte haina monahala si sa slujeasca la altar ca preot.
Manastirea Prislop este inchisa, maicutele obligate sa se
intoarca in lume, manastirea devine azil de batrani. Parintele Arsenie este din
nou pe drumuri, de aceasta data fara haina monahala.
“La Prislop intri parca intr-o alta dimensiune, in care
timpul isi pierde valoarea”, ne spune un pelerin.
In iarna anului 1959 parintele Arsenie revine in
Bucuresti. Transformandu-se peste noapte
intr-un domn elegant, cu ochelari de soare, parintele Arsenie poarta haine
civile.
Se angajeaza la Bucuresti sa picteze altarul Bisericii
“Sfantul Elefterie”. Pe tot parcusul muncii Parintele Arsenie poarta un ecuson
pe care scrie: “Nu raspund la intrebari”. Este angajat la atelierele
Patriahriei de la Schitul Maicilor din Bucuresti, iar in anul 1968 iese la pensie,
an in care incepe picture bisericii din Draganescu, Jud Giurgiu, denumita
astazi Capela Sixtina a Ortodoxiei Romanesti.
Parintele Alexandru-Valentin Craciun ne spunea: “Era slujba
cand am intrat eu la Elefterie. Deasupra altarului trona uriasa si impunatoare,
fresca Maicii Domnului cu Pruncul. Am privit-o si m-am cutremurat. Ce m-a
frapat pentru prima oara a fost Pruncul! Priveste cu bratele deschise ca o
cruce, chemand: “Veniti la Mine!” Vesmantul Lui ma contraria in chip deosebit.
Simteam ca e ceva acolo, pana la urma intr-o noapte s-a intamplat un miracol:
vesmantul Pruncului pictat de parintele Arsenie Boca era o zeghe! O haina de
puscarie!”
Fresca fusese pictata in anul 1959, cand se intetise
teroarea comunista, chiar si parintele Arsenie fusese inchis. Explicatia
oficiala a picturii a fost data chiar de autor Mitropolitului Ardealului,
Laurentiu Streza: “Mie asa mi s-a aratat Maica Domnului, asa L-am vazut pe
Mantuitorul si eu Ii pictez asa cum I-am vazut eu”.
Frescele de la Draganescu reprezinta un alt exemplu al unicitatii
raportarii parintelui Arsenie. Imaginile expuse sunt profetice, fara a apartine
vreunui stil de pictura.
Pe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii de la
Draganescu sunt reprezentate cateva imagini neobisnuite prin actualitatea lor,
avand in vedere ca au fost pictate in anul 1968: Turnurile Gemene incendiate la
data de 11 septembrie 2001 sau naveta Discovery. Sta scris cu litere de un rosu
sangeriu: “Faradelegile atrag pedeapsa pe pamant”. Intr-o completare socanta,
alaturi, par sa se prefigureze toate evenimentele care vor cutremura
iremediabil lumea moderna: madificare genetica, globalizare, terrorism. Cu un alt mesaj neobisnuit, in centru se afla
scena Inverii : “Sa nu credeti ca veti intra dupa moarte in Imparatia in care
nu ati trait pe pamant”. Apocalipsa apare deasupra reprezentata prin cativa
zgarie-nori arzand. O alta scena inspirata din viata moderna ilustreaza celebra
chemare la cina: ingerul Domnului il cheama pe om la Cina de Sus, dar el asezat
confortabil in fotoliu, inconjurat de lux si descoperirile tehnicii, ii spune
prin telefon acestuia ca are de rotunjit tarina, de stapanit Pamantul, de incercat
milioanele de cai putere ai rachetelor, de populat alte planete. “Avem alte
preocupari” sta scris pe perete altundeva.
“Arsenie Boca are, cel putin apparent, un stil de picture neo-bizantina.
Stilul sau este unic in picture romaneasca” ne spune criticul de arta Sorin
Albu. Pictura ca aceasta nu se mai gaseste nicaieri in lume, nu datorita stilului ci prin caracterul sau profetic.
Maicile de la Prislop se reorganizeaza la Sinaia in anul
1969, unde parintele Arsenie detine o chilie si un atelier de pictura. Face
plimbari in zona, iar o data pe luna merge la Bucuresti pentru a-si ridica
derizoria pensie.
La varsta de 79 de ani, la data de 28 noiembrie 1989, la
Sinaia, parintele Arsenie se muta la Domnul, fiind inmormantat in cimitirul
Manastirii Prislop la data de 4 decembrie 1989.
.jpg)
